Concluzii

​

   Deși am prezentat doar diferențe între cele două sisteme, există și puncte convergente în ideologia lor. Spre exemplu, finlandezii sunt adepții reformei continue în învățământ, fiind de părere că doar astfel pot ține pasul cu evoluția socială, economică și tehnică.

   Este evident că pentru atingerea excelenței în educație și asigurării viitorului țării este nevoie de o investiție serioasă în acest domeniu, fiind necesară o prioritizare mai atent stabilită. Acest lucru este observabil în Finlanda, ce alocă 6% din PIB-ul de 267,3 miliarde USD educației, spre deosebire de cei 3.6% din PIB-ul de 189,6 miliarde USD ai României.

   În prezent, Finlanda culege roadele unei astfel de investiții, având o economie impresionantă, cu un debit financiar per capita echivalent cu cel al economiilor altor țări dezvoltate, precum Franța, Germania, Regatul Unit și a cărei populație, conform rezultatelor European Happiness Equality Index din 2015, este cea mai fericită din Europa.

   În ciuda carențelor sistemului de învățământ român, istoria noastră arată faptul că avem resursele intelectuale necesare dezvoltării pe plan educațional, și că, cu un interes revitalizat în domeniul învățământului, putem progresa în mod suprinzător de rapid și aduce o schimbare radicală pe toate planurile de dezvoltare ale României.